Imaginează-ți stomacul câinelui ca pe un sac mare, elastic. Atunci când este gol, stomacul se adună în pliuri și se micșorează. Când hrana intră în stomac, acesta se extinde, fiind capabil să primească chiar și un volum foarte mare.
Acidul din stomacul câinilor este foarte puternic, are ph 2 sau chiar 1 (ph neutru = 7). În stomac carnea și oasele sunt topite până la stare lichidă pentru a putea trece în intestinul subțire unde digestia continuă și are loc absorbția efectivă. Acidul din stomac are de asemenea rol de barieră împotriva patogenilor, reducând o mare parte din bacteriile și paraziții ingerați odată cu hrana.
Sucul gastric este atât de puternic încât ar putea ataca și digera însuși stomacul dacă acesta nu ar fi protejat pe interior de stratul de mucoasă.
La câini producția exagerată de acid gastric - hiperaciditatea apare cel mai frecvent datorită stresului și a greșelilor de hrănire. Poate să apară însă și ca simptom secundar al unei boli de care suferă câinele sau pe fondul unor infecții acute.
Stresul poate avea mai multe cauze. Câinele care în cadrul dresajului sau în relația cu stăpânii nu înțelege ce se dorește de la el e plin de stres și frustrare. Stresați sunt și câinii care nu suportă să fie lăsați singuri acasă. La câinii proveniți din adăposturi e nevoie de asemenea de timp suficient pentru ca aceștia să se relaxeze. Puii au nevoie de timp de acomodare în noul cămin.
Stomacul câinelui nu produce acid în continuu. În mod normal, producția începe atunci când animalul intuiește că va primi hrană. Dacă obișnuiești să-l recompensezi des, stomacul lui va fi mereu în expectativă.
Ceasul lui biologic îi dictează cu mult timp înainte ora la care va primi de mâncare. Diverse activități pe care le faci sau un șir de evenimente care se repetă pot declanșa producția de acid în stomacul câinelui tău.
Și hrana compusă nepotrivit pentru un carnivor, hrana bazată pe carbohidrați (hrană uscată), poate de asemenea să stea la baza problemelor digestive.
Ce este gastrita?
Pereții stomacului sunt căptușiți cu mucoasa gastrică, care formează un stat de protecție față de agresiuni mecanice (bucăți de os, de exemplu), termice, chimice și de autodigestie prin acidul gastric. Gastrita reprezintă inflamarea mucoasei stomacului.
În funcție de modul cum a debutat afecțiunea, medicii diferențiază între gastrită acută și gastrită cronică.
Gastrita acută apare brusc, dintr-o dată.
- Câinele începe să vomite brusc. Vomită hrana la scurt timp după ce a consumat-o, împreună cu mucus și spumă.
- Caută și mănâncă obsesiv iarbă, eventual chiar și alte obiecte străine, și le vomită la scurt timp.
- Bea multă apă și apoi o vomită.
- Salivează excesiv – Balele indică starea de disconfort atunci când apar alături de alte simptome.
- Refuză hrana (când ți-e rău, nici ție nu prea îți vine să mănânci)
- Prezintă semne de durere și disconfort din zona abdominală. Are spatele arcuit sau ia poziția de rugăciune, un fel de semi-culcat, cu partea dorsală ridicată.
- E apatic.
- Are scaune anormale – diaree (poate fi și din alte cauze). Fecalele negre sau cu sânge indică probleme serioase care necesită prezentarea de urgență la veterinar.
Cauzele pot fi: hrana nepotrivită sau stricată (toxine bacteriene), o alergie alimentară, medicamente, stres, infecții (de ex: Helicobacter pylori), parazitoze, corpuri străine ingerate sau uneori chiar și mâncatul de zăpadă.
Cu toate că niciodată nu este plăcut să întâmpini probleme cu câinele, vestea bună e că de regulă în cazul unei gastrite acute, respectiv o gastrită ușoară, este afectat numai stratul superior a mucoasei, iar după înlăturarea factorului declanșator, gastrita acută se vindecă într-un timp relativ scurt, 1-2 săptămâni. Mai ales în cazul cățeilor tineri, care înghit diverse chestii nepotrivite, asemenea cazuri de ușoare iritații ale stomacului pot apărea destul de des, însă ele se rezolva de regulă de la sine în doar câteva zile și nu necesită niciun tratament deosebit.
Ține minte, că în general, câinii vomită ușor, pentru că voma este un mecanism de apărare, prin care organismul lor încearcă să scape cât mai rapid de orice chestie care deranjează. În anumite situații, acest comportament le poate salva viața.
Dacă ați trecut print-un astfel de episod o singură dată, nu e motiv de îngrijorare.
Pe de altă parte, dereglările digestive care se tot repetă pot fi semnele unei gastrite cronice.
Gastrita cronică este o afecțiune de durată, recidivantă, în care inflamația mucoasei persistă, chiar dacă apar îmbunătățiri periodice. În acest caz, inflamația pătrunde mai adânc, iar în lipsa unui tratament corespunzător în timp poate apărea ulcerul gastric și crește riscul de cancer.
Care sunt semnele după care recunoști o gastrită cronică: vă luptați frecvent cu probleme de aciditate la stomac și reflux, vomită des dimineața pe stomacul gol, mănâncă obsesiv iarbă, plescăie, înghite în gol și salivează, linge fără oprire pereții, podeaua și tot ce apucă, îi vine un miros urât din gură, e mofturos la mâncare, are frecvent dureri de stomac (suge burta - îndoaie spatele), își schimbă frecvent locul, stomacul îi bolborosește, nu prea are chef de joacă, preferă să bea multă apă rece.
Cauzele pot fi multiple - unele identice cu cele care declanșează o gastrită acută - mod de hrănire incorect sau hrană inadecvată, alergii sau intoleranțe alimentare, tratamente medicamentoase, stres continuu (mai ales în cazul câinilor de lucru sau proveniți din adăposturi), infecții, parazitoze, boală inflamatorie intestinală (IBD), afecțiuni ale ficatului, de pancreas, boli renale, bolile endocrine, corpuri străine etc. De multe ori cauzele exacte ale unei gastritei cronice rămân neidentificate, deoarece și simptomele diferă de la individ la individ și pot fi foarte nespecifice.
Gastrita cronică netratată corespunzător, prin inflamația cronică, duce la modificări atrofice în structura membranei mucoase, o scădere a producției de enzime și acid clorhidric și o degenerare a glandelor digestive. Gastrita atrofică reprezintă faza de boală ireversibilă și este un stadiu considerat deja pre-canceros.
Considerăm că prin trecerea la hrană BARF – hrană adecvată biologic- se face un pas important pentru sănătatea animalului.
Probleme de aciditate în stomac. Hiperaciditate sau prea puțin acid?
Există și posibilitatea ca toate problemele să apară pe fond de prea puțin acid în stomac. Simptomele hipoclorhidriei (hipo = prea puțin) le mimează pe cele ale hiperacidității gastrice: vomă, starea de rău, căutatul disperat de iarbă, gură urât mirositoare, balonări. Din acest motiv este destul de greu de deosebit între cele două cazuri.
Dacă nu este destul acid gastric, hrana va staționa mai mult timp în stomac, iar digestia și absorbția în intestinul subțire va fi ineficientă. În plus pe fondul lipsei barierei de acid din stomac pot apărea dezechilibre microbiene atât în stomac cât și intestin. Acestea se manifestă prin scaune moi frecvente și enterite, pe când la hiperaciditate apar mai degrabă constipații spastice.
Cel mai sigur mod de a afla ce are câinele- prea mult sau prea puțin acid - este endoscopia gastrică.
Este mai probabil să aveți problemele date de prea puțin acid în astfel de situații:
- În cazul câinilor seniori
- După tratamente îndelungate cu antiacide
- După administrarea îndelungată de medicamente pentru dureri
- Câine obez cu activitate redusă
- În cazul bolilor endocrine: hipotiroidie sau Cushing
În plus anumite medicamente, IBD sau stresul pot crea probleme de aciditate în ambele direcții.
Care e problema cu tratamentul medicamentos și hrană crudă?
Când mucoasa gastrică este afectată, o opțiune terapeutică constă în creșterea pH-ului stomacului cu antiacide sau inhibitori ai pompei de protoni, dar, în același timp, afectând alte funcții fiziologice.
- Pansamentele gastrice – medicamente antiacide - neutralizează acidul existent în stomac
- Tip „ blocante ale receptorilor H2” – ranitidina - acționează reducând producția de acid în stomac
- Tip „ Inhibitori de pompă de protoni”- pantoprazol, omeprazol – acționează reducând producția de acid în stomac.
Aciditatea scăzută afectează negativ digestia. Bacteriile și germenii ingerați nu vor fi dezactivați de sucul gastric, ci pot ajunge mai departe în intestin, unde produc disbioze. Din acest motiv, hrana crudă și tratamentul medicamentos nu fac echipă bună. Dacă se optează pentru medicamente de tipul celor descrise mai sus, atunci hrana trebuie obligatoriu sterilizată – tratată termic (fiartă).
Pe de altă parte proteinele sunt descompuse în stomac de sucul gastric, iar în lipsa acidității puternice digestia va fi incompletă. Aciditatea redusă strică ph-ul necesar pentru activitatea enzimatica și absorbția nutrienților (zinc, calciu, magneziu). Efect secundar poate fi și lipsa vitaminei B12.
Cum abordăm o gastrită acută în BARF?
- Pauză alimentară de 12-24 de ore - Este necesară pentru ca întregul tract digestiv să se calmeze. Apă se dă numai în cantități mici și numai dacă nu o vomită imediat după. În caz contrar, trebuie păstrată o pauză totală pentru câteva ore.
- Hrănirea se reîncepe cu hrană ușor digerabilă (carne macră fiartă) imediat ce starea animalului de îmbunătățește și devine interesat de mâncare. Se dau mese mici dar mai dese, compuse numai din carne și o legumă bogată în carbohidrați (morcovi sub formă de supă Moro, dovleac/cartof dulce copt sau fiert)
- Hrana trebuie să aibă temperatura camerei. Nu dați hrană rece din frigider. Acest lucru e valabil și pentru apă.
- Mucilagiile din rădăcina de nalbă sau scoarță de ulm calmează mucoasa iritată și protejează de agresivitatea sucului gastric – se dau cu o oră înainte de masă sau între mese.
- În prima săptămână renunțați complet la oase, apoi reintroduceți treptat oase moi a căror digestie durează mai puțin, eventual oase tocate.
- Nu se dau deloc recompense sau oase de ros în această perioadă.
Important! Câinele trebuie să primească hrană umedă, nicidecum una uscată.
Gastrita nu este un motiv pentru a renunța la hrana naturală, dimpotrivă, atunci când animalul are probleme de sănătate, trecerea la o hrană curată, adecvată biologic este primul pas care ar trebui făcut.
În mod normal inflamația mucoasei dispare în câteva zile. O gastrită ușoară se vindecă în 1 maxim 2 săptămâni.
Pe termen lung:
Evită tiparele - nu hrăni la ore fixe. Chiar și dacă urmezi mereu aceleași șir de activități până la masă – este tot un tipar (de exemplu: îl hrănești mereu după plimbare sau îl hrănești dimineața imediat după te-ai trezit sau seara imediat ce ai ajuns acasă). Câinele tău intuiește ce urmează și stomacul lui secretă deja acid cu mult timp înainte că el să aibă bolul efectiv în față. Gastrita apare atunci când acidul stă în stomac fără să găsească acolo hrană de digerat. (în cazul unei pancreatite mesele la ore fixe capătă sens, acolo programul trebuie păstrat)
Crește numărul de mese pe zi – dă-i mai des, cantitate mai mică.
Oasele le vei alege după felul cum sunt tolerate. Evită oasele dure - ele se digeră greu.
Grăsimi mai puține – mergi pe cantitatea minimă recomandată – 15% grăsimi în carne (aprox 7-8% în total dietă)
Suplimentele naturale benefice:
- Pulberea de rădăcina de nalbă și pulberea de Slippery Elm (Ulm Roșu) – protejează mucoasa. Pulberea trebuie amestecată cu apă rece și lăsată la macerat măcar 1 oră. Mucilagiul rezultat se dă între mese, la nevoie ca să fie acceptată mai ușor, amestecat cu o lingură de iaurt sau supă de carne.
- Substanțele amare - sunt tonice digestive, ajută digestia și calmează mucoasa inflamată. Surse de substanțe amare: frunzele și rădăcina de păpădie, rădăcina de brusture, ruccola, andivele.