Organele în dieta BARF

De ce sunt organele aşa importante? De ce trebuie să le adaug în hrana câinelui?  Nu este suficient sau chiar mai bine să-l hrănesc numai cu carne? – sunt întrebări care apar frecvent din partea celor care abia se familiarizează cu dieta.

Să clarificăm chiar de la început, o dietă compusă exclusiv din carne nu acoperă nevoile nutritive ale câinelui şi pe termen lung nu este deloc sănătoasă. Dieta BARF conţine carne crudă, oase si organe şi o parte vegetală de legume şi fructe. Fiecare element îşi are rostul şi nu poate fi pur şi simplu exclus din dietă.

Organele sunt furnizorii principali de vitamine şi oligoelemente în cadrul dietei BARF. Dieta nu este completă fără organe. Dacă nu le oferi, pe termen lung animalul tău va fi privat de substanţele nutritive de care are nevoie şi vor apărea carenţele.

Dacă te-ai familiarizat deja cu felul în care se construieşte un plan de hrănire, ai observat cu siguranţă că se recomandă un procent de 15% organe în total parte animală. De ce tocmai procentul de 15%?  Pentru ca acest procent corespunde în medie proporţiei naturale de organe în corpul animalului de pradă.

In ordinea importanţei, ficatul este organul cel mai bogat în vitamine şi minerale şi nu ar trebui să lipsească din dietă. Fiind unul dintre cele mai mari organe din corp, mixul de organe, cei 15%, ar trebui să fie alcătuite din 1/3 ficat, iar restul compus din alte organe, precum rinichi şi splină.

Rinichiul este deasemenea un organ excretor. Rolul lui este cel de eliminare reziduurilor produse de organism, a substanţelor inutile sau dăunătoare pentru acesta. Ca şi majoritatea organelor este sărac în grăsimi, dar bogat în vitamine B şi minerale. Este sursă de seleniu.

Ocazional putem citi că nu este bine să hrănim ficat şi rinichi deoarece ar conţine foarte multe toxine. Dar aceste organe au în primul rând rol de filtrare şi de eliminare a toxinelor din organism şi nu înmagazionarea lor.

Splina este un organ bogat în sânge. Este defapt atelierul de reciclare al celulelor roşii în organism. Are un conţinut generos de fier. Prea multă splină în porţie provoacă scaune moi şi închise la culoare.

Inima are funcţie de organ în corp, dar este defapt un muşchi. Din acest motiv calculăm inima la categoria carne, fără să uităm de principiul animalului de pradă. Nu există pradă alcătuită doar din inimă. Nu putem înlocui carnea în totalitate cu inimă, daca vrei si mai mai exact, nu ar trebui să depăşească 5% din totalul hranei, dar nu trebuie nici să lipsească. Inima este bogată în purine, iar prea multe purine pot, printre alte lucruri, să ducă la diaree.

Plămânii alcătuiesc cel mai voluminos organ din corp.  Au o textură spongioasă care le conferă un volum mare. Din punct de vedere nutriţional, plămânul nu este foarte valoros, dar în cantităţi mici poate fi inclus în bol. Devine mai interesant în cadrul unei diete de slăbire, atunci când dorim să reducem conţinutul caloric a hranei, dar vrem totuşi să umplem şi burta câinelui. Nu uităţi însă, că este o sursă de proteină mai puţin valoroasă şi conţine mult ţesut conjunctiv.

Stomacul. Din punct de vedere structural stomacul intră la categoria muşchi. Pipotele de păsări le calculăm ca fiind carne.

Burta verde are o poziţie specială în hrănirea raw. Dar ce este ea defapt?

Rumegatoarele (vaca, oaia, capra) au un stomac cu 4 compartimente.  Primul compartiment se numește burduf sau rumen și este partea la care ne referim în general atunci când vorbim despre burtă verde. Al doilea compartiment, foiosul este de asemenea comestibil, dar mai puţin valoros în dieta câinelui.

Nu confundaţi cu burta verde cu burta de vită care se găseşte de vânzare în comerţ, cea pe care o folosim pentru ciorba de burtă. Aceea este întradevăr aceaşi bucată de stomac, dar a  trecut deja prin lungi etape de curăţare, înălbire şi este de regulă prefiartă. Pentru câine, din punct de vedere nutritional şi-a pierdut valoarea.

Rumenul este o fabrica complexa de descompunere și transformare a ierbii respectiv al nutrețului. Conţine protozoare şi miliarde de bacterii care descompun celuloza şi o transforma în energie si alte substanţe necesare vieţii.

Burta verde este rumenul golit de conţinut, cel mult clătit cu apă, dar conţine chiar şi resturi vegetale predigerate. Este extrem de bogată în enzime, probiotice si vitamine. Are un miros intens si neplăcut pentru nasul nostru, dar este delicatesă pentru căţei. Mirosul intens trezeşte până şi apetitul seniorilor. 

Burta verde poate alcătui 15% din partea animală a dietei. Cantitatea trebuie scăzută din carne, nu de la organe. 

Deasemenea intră la categoria organe şi creierul, fuduliile, thimusul, ochii sau pancreasul. În cantităţi mici ele deasemenea pot fi adaugate în hrana câinelui.

Ugerul de vită conţine foarte multă grăsime şi mult ţesut conjunctiv. Contrar aşteptărilor nu are nici măcar un conţinut de calciu deosebit. Una peste alta, nu aduce nici un beneficiu câinelui şi ar trebui mai degrabă evitat. 

Tabelul următor compară conţinutul de substanţe nutritive. Ne ajută să înţelegem mai uşor de ce sunt atât de importante organele în dietă (am înroşit valorile cele mai mari).

Organele sunt foarte bogate în vitamine şi minerale şi oligoelemente. Fără organe vor lipsi în primul rând vitaminele B, în special B12, vitamina A si D, dar şi oligoelementele precum fier si seleniu.

Bine, am înţeles, dar cum să-mi conving  câinele să mânânce organe?

Taberele se împart, când vine vorba de consumul efectiv. Majoritatea căţeilor mânăncă organe crude cu plăcere, dar există şi categoria celor care sortează conţinutul bolului şi refuză unele organe sau chiar toate organele. Foarte probabil textura alunecoasă este unul dintre factorii decisivi pentru repulsia lor. Dacă e şi cazul vostru, încearcă să-l convingi astfel:  oferă  organele opărite, chiar fierte ori gătite în vreun alt fel. Sau testează dacă le acceptă eventual tocate şi amestecate zilnic câte puţin în hrană. Oferă-le eventual în formă deshidratată.  Nu ceda uşor, toate trucurile sunt binevenite aici. Majoritatea căţeilor se dau pe brazdă după ce se familiarizează cu gustul şi în timp vor accepta şi organele crude.

Dacă pe termen lung, din anumite motive, nu poţi sau nu doreşti să hrăneşti organe ar trebui să iei în considerare profilul nutriţional al acestora și să suplimentezi  vitaminele, mineralele și oligoelementele conținute de organe - dar acest lucru, mai ales în cazul ficatului, este foarte complicat și elaborat.