Este unul din subiectele care stârnește cele mai multe semne de întrebare și nesiguranță: cum trecem de la “boabe” (hrana perfect echilibrată de producător) la B.A.R.F.
Dacă citești acest articol ar trebui să știi deja ce înseamnă BARF dacă termenul nu îți este familiar, citește aici.
Urmează acum un articol destul de lung, dar am încercat să lămurim cât mai multe aspecte din temuta trecere la BARF. Articolul se referă în mod special la câini.
Probabil ai citit pe diferite grupuri despre posibilele probleme digestive aferente trecerii la BARF: fie diaree, fie constipație, sau vomă etc. Plus teama de oase, carențe etc. Scopul unei treceri structurate este să elimini sau cel puțin să minimizezi astfel de probleme.
În general câinii sănătoși pot fi trecuți destul de ușor pe BARF. În special puii trec foarte ușor pe BARF, în schimb vârsta, anii de hrană uscată, sensibilitățile individuale influențează mult trecerea, care în asemenea cazuri poate fi mai anevoioasă. Câinii care au fost hrăniți cu mâncare umedă sau mâncare gătită trec mult mai ușor pe BARF.
Câinele care a primit câțiva ani numai boabe are nevoie de ceva timp ca să se adapteze la nouă hrană. Sucurile gastrice trebuie să se întărească, enzimele pancreatice trebuie să se adapteze schimbărilor, flora intestinală se modifică.
Există de asemenea câini, mai ales din rândul seniorilor care nu vor reuși să treacă pe BARF. Pentru aceștia următoarea cea mai bună și potrivită opțiune este hrana gătită, evident fără oase, dar completată cu o sursă de calciu (citește mai mult despre asta aici).
Câini sensibili, intoleranțe, probleme digestive, carențe.
Toate acestea par niște catastrofe anunțate celor care se apropie de BARF, fie din ce au citit pe rețelele de socializare, fie din spusele veterinarilor. Chiar dacă tot auzim de aceste posibile probleme, majoritatea câinilor trec cu ușurință pe hrana crudă. Și chiar în cazul unor mici probleme există soluții simple, care ne permit să trecem la BARF fără să compromitem sănătatea câinelui ci dimpotrivă.
Nu știm de unde a apărut ideea, dar circulă pe grupuri, că trebuie testate proteinele pe rând încă de la început. Trecerea se începe cu carne ușor digerabilă. Un stomac obișnuit să primească hrană uscată, plină de cereale, nu este încă pregătit să digere cărnuri grele, deci testarea aceasta poate fi o provocare mult prea mare pentru câine. Nu este asta o problemă, acordă-i numai timp și puțin sprijin pentru adaptare și se va adapta.
Fiecare știe cel mai bine ce tolerează (sau eventual nu tolerează) câinele propriu. Dacă a făcut alergii la boabele cu pui, nu începe trecerea la BARF cu carne de pui. Poți începe cu vită sau iepure sau curcan. Evita proteina cu probleme în primele 2 luni, mergi pe alte tipuri de carne. Pe urmă poți reîncerca introducerea ei. De multe ori câinii nu mai prezintă nici o reacție la proteina bănuită atunci când este consumată în stare crudă, neprocesată.
Pentru cățeii care au în istoric mai multe episoade de dereglări digestive, tratamente cu antibiotice, multe deparazitări interne, alergii, recomandăm o cură de probiotice (bacterii bune) pentru refacerea florei intestinale. Un probiotic bun pentru câini ar trebui să conțină următoarele familii de bacterii: Bifidobacterium animalis, Lactobacillus acidophilus, Lactobacillus rhamnosus și Enterococcus faecium. Probioticele le puteți găsi fie pentru uz uman sau uz veterinar și ideal ar fi să conțină toate familiile de bacterii de mai sus sau cât mai multe din ele.
Nu te descuraja la primul scaun mai moale. Este normal să apară mici modificări și sunt de regulă trecătoare. Un singur scaun moale nu înseamnă nimic deosebit. Nu uită că hrana industrială este procesată la temperaturi înalte, pe când carnea crudă nu este sterilă, conține bacterii și enzime vii. Organismul câinelui se adaptează, dar are nevoie de puțin timp.
Ne alarmăm dacă apar mai multe scaune moi, apoase de-a-lungul aceleiași zile și/sau stări de vomă, greață, etc
Scaune moi pot apărea deasemenea în urmă consumului de prea multe vegetale, în special prea multe fructe (fermentează), prea multe organe (în special de la ficat sau plămân) sau prea multă burtă verde – bogată în țesut conjunctiv.
Câinele ți se pare mai fomist decât înainte? Este normal să fie așa. Carnea pe care o oferi la început o alegi să fie cu mai puțină grăsime, iar din meniu lipsesc cerealele pline de carbohidrați. Dacă totul merge bine treci direct la procentul de hrană recomandat pentru greutatea lui și încet, crescând în pași mărunți începi să îi dai carne mai grasă. Câinele are nevoie de grăsimi, sunt sursa lui primară de energie.
Referitor la carențe - meniul alcătuit numai din carne, fără organe, fără oase, fără procent de grăsime corespunzător nu este echilibrat! Pe termen lung este chiar dăunător sănătății. DAR, acest fapt nu reprezintă nici o problemă atunci când trecerea la meniu complet se face destul de rapid.
Atunci când va ia luni întregi să treceți la meniu întreg, carnea nu îi acoperă toate nevoile nutriționale. Din acest motiv, ținta voastră trebuie să fie mereu meniul complet care asigură o dietă echilibrată. Dacă din anumite motive nu reușești să introduci toate elementele dietei, pe termen lung va fi nevoie de suplimente adecvate situației.
Vorbind despre timp - Cât durează de fapt trecerea la BARF?
Trecerea completă nu ar trebui să dureze în mod normal mai mult de 2-3 săptămâni. Așa cum am menționat anterior, puii vor trece mai rapid chiar și în 10 zile, seniorii mai greu.
Trecerea de la o etapă la altă se face urmărind digestia câinelui. Dacă apar probleme digestive majore reveniți la etapa anterioară până la rezolvarea lor.
Până la introducerea oaselor este normal ca scaunul să fie mai moale dar nicidecum diaree. În mod normal, în decursul a 3-4 zile, ar trebui să puteți trece de la o etapă la alta.
Mai multe informații despre modul în care urmărim digestia poţi afla aici.
Cum facem trecerea propriu-zisă?
Spre deosebire de modul în care se face trecerea de la o hrană uscată la altă, adică prin adăugarea treptată, cantitate din ce în ce mai mare din mâncarea nouă, până la înlocuirea completă - în cazul dietei BARF trecerea se face brusc, de pe o zi pe alta.
Deoarece hrana crudă și hrana uscată sunt total diferite, digestia lor decurge deasemenea diferit. Ca să nu complici trecerea inutil, înainte de prima masă de carne lasă o pauză. Sări peste o masă. Astfel vei asigura golirea intestinului. (Abordarea în cazul unui câine bolnav poate să difere. Altfel se va face trecerea unui câine cu gastrită sau aflat sub tratament medicamentos.)
1. Hrănirea BARF se începe cu carne crudă, fără oase.
Pentru început – primele 2 zile - vei oferi o cantitate de hrană un pic mai mică decât necesarul - pentru a putea urmări digestia. De exemplu - începe cu doar 1.5% din greutatea cățelului în loc de 2%. Sau începe cu 2% dacă pe termen lung ar trebui să-i dai 3%.
Nu toți câinii acceptă din prima carnea crudă, mai ales dacă înainte nu au gustat niciodată. În acest caz alternativele sunt opărirea scurtă a cărnii sau gătirea scurtă la grill. În general câinii prind oricum destul de repede gustul cărnii și se poate renunța treptat la vreo (pre)/gătire.
În cazul în care câinele a consumat carnea, ține-l sub observație. Ce dorești să vezi: că totul decurge bine, fără reacții. Fără diaree, fără stări de rău.
Scaunul următor ar putea să fie mai moale sau culoarea să nu fie cea obișnuită până acum, lucru normal, deoarece nici hrana nu e la fel.
În cazul în care cățelul are diaree, este indicat să opărești carnea pentru următoarea masă și să o dai împreună cu piure de morcovi sau dovleac copt în proporție de aprox 4 părți carne: 1 parte morcov. Menții acest mix până când se rezolva problema diareei, apoi puteți trece mai departe.
Supa de morcovi Moro este de mare ajutor în diaree. Despre felul cum trebuie pregătit citește aici.
Ni s-a întâmplat de mai multe ori ca după primele zile care au decurs bine, să primim cereri de ajutor de la stăpâni speriați că s-a constipat câinele. Doar de la carne este foarte puțin probabil să se constipe. Cu pauza alimentară ținută în prealabil și noul tip de hrană, este pur și simplu chestiune de timp până când animalul se va defeca din nou. Un câine care nici măcar nu încearcă să defece, nici măcar nu ia poziția specifică pentru această nevoie fiziologică, nu este constipat.
2. În cazul în care câinele a tolerat bine carnea, puteți trece mai departe, adăugând o legumă (de ex. dovlecel) , apoi un fruct (măr/banană).
Pentru eventualele probleme digestive – vezi pasul 1.
3. În cazul în care totul funcționează bine, pasul următor este adăugarea oaselor acoperite cu carne. Puteți începe adăugând spinări de pui, vârfuri de aripi de pui, gâturi de pui, iepure (fără osul de la pulpe), prepeliță întreagă. În funcție de talia câinelui în general se începe cu gâturi sau spinări de pui. În caz de intoleranță la pui se va folosi iepure, prepeliță sau coaste moi de miel.
ATENȚIE: Este vorba numai de oase moi aici, bine acoperite cu carne. Nu oase dure, nu oase curățate!
Este preferabil ca bucățile cu os să fie destul de mari, astfel încât cățelul să le poată mesteca și să nu aibă tendința de a le înghiți.
Pentru cățeii foarte sensibili, pentru început oasele cu carne se pot bate cu bătătorul de carne.
Și observi scaunul. Nu ar trebui să revezi bucăți de os. Prezența oaselor în fecale denotă că stomacul încă nu e pregătit pentru digestia lor, sucul gastric nu este suficient de puternic. Stimulent pentru producția de acid este proteina - carnea. Acesta este și motivul pentru care nu dăm niciodată o masa de oase golașe, ci mereu vom oferi oasele bine acoperite cu carne.
4. Dacă nu întâmpinați probleme, puteți începe introducerea de organe. În primele zile poți adăuga de exemplu inima de vită, apoi poți varia porția de organe cu rinichi sau ficat.
Inima este defapt un mușchi și o socotim în general la carne, pe de altă parte însă este un organ (care nu trebuie să lipsească nicidecum din dietă). Poate fi considerată aici o etapă intermediară utilă către organe.
Deasemenea poți deja alterna soiul cărnii - vită/curcan/miel. Se diversifică mereu în limitele toleranței dictate de cățel.
ATENȚIE: Ficatul nu trebuie să depășească 5% în totalul de hrană.
În cazul diareei vă întoarceți la pasul cu carne și supă de morcovi, până se rezolvă situația.
Oasele, într-o formă sau altă sunt foarte importante pentru aportul de calciu și fosfor, precum și alte minerale (magneziu, potasiu, zinc, etc).
În cazul din diverse motive cățelul nu poate primi oasele întregi, ele se pot înlocui cu oase tocate sau făină de oase.
Există însă cazuri, de exemplu căței cu insuficientă renală cronică sau cu probleme de pancreas, care nu au voie deloc oase. În acest caz urmați recomandările medicului veterinar pentru suplimentare adecvată.
Dacă animalul suportă bine mâncarea, puteți încet trece și la alte oase, mai mari/ mai dense. Diversificarea se face mereu în concordanță cu modul în care răspunde cățelul.
În principiu, odată ajunși la această fază, ați parcurs deja toate etapele trecerii la hrănire BARF.
5. Din acest moment puteți introduce peștele: preferabil peștișori mici de apă sărată (șprot, baby hering etc).
De acum puteți crește și procentul de grăsime din hrană, diversifica în continuare vegetalele, adăuga ierburi/alge, ouă, produse lactate. De asemenea se pot introduce și diverse suplimente în funcție de necesitați.
Diversificarea se face însă cu pași de pitic. Nu este nevoie să dați buzna în magazine, iar apoi să mixați totul în bolul câinelui. Se aplică mai degrabă principiul mai puțin = mai multe beneficii.
Notă: Veți observa o schimbare majoră în ceea ce privește necesarul de apă. Câinele va bea mult mult mai puțină apă. Este normal!
Carnea și legumele/fructele conțin foarte multă apă și acoperă destul de bine necesarul de lichide. Spre deosebire de hrana uscată, care se rehidratează și se umflă în stomac, hrana BARF nu absoarbe lichide, deci nu este nevoie de prea multă apă. Câinele va ști cât să bea.